Vizită Palatul Victor Ionescu, 29 februarie

 Interviu B365.ro

Foto: Sidonia Teodorescu

Foto: Oana Marinache

 

Strada Frumoasa se afla în apropierea Cimitirului evreiesc și a Barierei Mogoșoaiei și era slab construită la mijlocul secolului al XIX-lea. Planul coordonat de maiorul Rudolf von Borroczyn indică loturi mari de teren, multe cultivate. Traseul în formă de L, din strada Sevastopol până în Calea Victoriei era deja marcat. Situația se schimbă rapid în ultimii ani ai secolului al XIX-lea, când apar case vagon și reședințe neoclasice cu etaj semnate de arhitecți străini. 

La 1911 aflăm numele proprietarului anterior, Alecu Ulescu, planul de situație indicând o casă mai veche și mai multe dependințe. La 1912 noul proprietar, Victor Ionescu, solicita autorizația pentru noua sa reședință, proiect semnat de arhitectul Victor Stephănescu. Este o lucrare necunoscută din portofoliul său, pe care doar părțile implicate o cunoșteau și pe care am aflat-o acum câțiva ani din actele de arhivă pe care le-am cercetat pentru organizarea turului ghidat de pe strada Frumoasa. Fațadele prezintă elemente comune cu vila Dancovici de pe strada arh. Ion Mincu; suntem în epoca căutărilor, multe elemente decorative eclectice sunt reinterpretate sau regrupate iar unele linii sinuoase, frunze și flori asimetrice ne trimit cu gândul la Art Nouveau.

Foarte interesant că în ”Almanach du High-Life” din 1911 Victor Ionescu, directorul ziarului ”Acțiunea” și soția sa, Veturia Eremie (1875-1968) locuiau tot pe strada Frumoasă dar la nr. 28. Despre ea se știe faptul că provenea dintr-o familie românească din Săcelele Brașovului și în 1893 s-a căsătorit pentru prima dată cu dr. Emil Pușcariu, profesor universitar, cu care a avut o fiică și de care s-a despărțit către 1900. De fapt ambii soți erau la a doua căsnicie, Victor Ionescu era al doilea ei soț, iar după moartea sa, în 1919, Veturia se va recăsători cu comandorul Nicolae Ionescu Johnson și vor locui în Aleea Blanc/Strada Louis Blanc.

 Adevărul, 1916

Victor Ionescu era unul dintre frații lui Tache Ionescu și se născuse în 1861. A încetat din viață în 1919 la Nisa, unde se afla pentru tratament după complicațiile gripei spaniole.

Adresăm mulțumiri dl.Eduard Uzunov și proprietarilor actuali pentru permisiunea de vizitare a proprietății.

Vizită Oțetari, 24 februarie

 

2 martie Vizită vila Mathilda Rădoi

Cu mulțumiri doamnei arhitect Iuliana Ciotoiu pentru ajutorul acordat!

ArhiTur 2 (XXI) 2023 Parcelări din zona Dorobanți I

 

Numărul 2 (XXI)/2023 al publicației culturale ArhiTur, recent apărut la Editura Istoria Artei, completează istoria unor parcelări din zona Căii Dorobanților. Precum piesele unui puzzle, temele abordate continuă cercetările noastre în arhive și pe teren, deja apărute în ArhiTur nr. 5 (IX) din 2019, nr. 6 (X) din 2019, nr. 7 (XI) din 2019 și nr. 1/2021 (XIV).

De data aceasta ne-am propus să abordăm istoria fostei ulițe a Fierăstrăului/Herăstrăului, dintr-o altă perspectivă, încercând să înțelegem cum au evoluat construcțiile de pe unele loturi de teren. Astfel putem observa o fragmentare accentuată a terenurilor sau ”aglomerarea” unor imobile pe anumite terenuri. Zona Dorobanți oferă multe surprize dacă suntem atenți la anumite alei sau străzi înguste care s-au deschis din artera principală. Ca într-o căutare de indicii arhitecturale și urbanistice, periplul nostru se desfășoară din Piața Lahovary, de la nr. 1 până dincolo de Bariera Herăstrăului, pe Drumul spre Băneasa.

În trecut Ulița Herăstrăului începea din Podul Mogoșoaiei, din apropierea Bisericii Albe, tronson redenumit în onoarea lui Alexandru Lahovary și cunoscut astăzi cu numele lui George Enescu. Având diferite lățimi, în funcție de posibilitățile de expropriere și alinierile decretate, artera se desfășura pe aproape 1,45 km până la intersecția cu Șoseaua Bonaparte și Șoseaua Ștefan cel Mare. La sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu extinderea zonei rezidențiale înspre nordul orașului, dezvoltarea Șoselei Herăstrău va continua și ea dincolo de barieră; după Primul Război Mondial întâlnim adrese și autorizații în ”Prelungirea Dorobanți” pentru această porțiune la nord de intersecție. Ulterior și această porțiune va primi numele de Calea Dorobanți.

Zonă modestă în prima parte a evoluției ei, atestată de case-vagon și mari suprafețe verzi, cu grădini și loturi adânci, începe să capete clădiri noi, cu prăvălii și etaj sau reședințe elegante. Transformările sunt vizibile de la sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu ridicarea unor adevărate palate pentru familiile Slătineanu, Carp, Lahovary, Filitti, Negruzzi. O nouă etapă are loc după Primul Război Mondial, când încep să fie deschise șantierele pentru imobilele cu apartamente, apar mai multe case sau imobile pe vechile loturi adânci, sunt aprobate mici parcelări particulare (Slătineanu, Greceanu, Mincu). La nord de barieră, vechile centre industriale se transformă și ele, dispărând treptat iar terenurile sunt folosite pentru parcelări de anvergură medie (Societatea Edilitatea în zona str. Brazilia).

În acest număr analizăm și investiții private, una singură de la sfârșitul secolului al XIX-lea (A.Gaillac), restul din perioada interbelică (ing.N.Opran, Ștefan Gaillac, Banca Națională a României). Intenția noastră este de a definitiva și cercetarea zonei până dincolo Piața Confederațiilor Balcanice/Dorobanți, prezentând pe viitor și alte parcelări publice și inițiative ale unor dezvoltatori interbelici. 

Date tehnice:

Cercetare și autor texte: istoric de artă dr. Oana Marinache și Rodica Stan

Coordonator: ing. Ion Marinache

Fotografii: Rodica Stan (2019), Ion Marinache (2019), Oana Marinache (2023)

Design grafic: arh. Ioana Gabriela Simion

Format 21 cm cu 21 cm, 50 pagini

Acest număr este publicat cu sprijinul BNP Paribas Cardif prin suportul acordat Asociației “Istoria Artei”, ca parte a angajamentului de a susține cultura românească.

 

 

 

Excursie Sinaia, 20 aprilie

 

Sâmbătă, 20 aprilie
Cea de-a doua excursie ne poartă spre Sinaia, unde vom descoperi o stradă de poveste. Strada Isvor, apoi Carol, aflată în apropierea Bulevardului Ghica de odinioară, poartă astăzi multe straturi istorice și urme ale trecerii unor personalități importante. A fost o zonă a industriașilor italieni, a ofițerilor, bancherilor, doctorilor și primarilor bucureșteni, având case de închiriat pentru toată lumea.

De strada Avram Iancu se leagă chiar și proprietatea lui Filippo Dozzi, care a realizat un produs legendar, sub marca de ”Salam de Sibiu”.
Multe proprietăți pot fi astazi ”reconstituite” din anunturile si documentele vechi, povesti ce vor fi dezvaluite la turul nostru.

 

Înscrieri: tururighidate@gmail.com în limita a 25 participanți
Participarea se face în baza unei donații către Asociația Istoria Artei 

 

 

Excursie Câmpina: Pe urmele arh. Toma T. Socolescu

7 februarie - Grupa completa!

Prima excursie a anului ne prilejuiește o întoarcere în Câmpina, pe urmele arhitectului Toma T. Socolescu, pentru a-i descoperi lucrările de arhitectură. Pe parcursul plimbării pietonale vom prezenta și alte creații interbelice, care ne permit o analiză stilistică și punerea într-un context socio-economic.

Vom poposi și la cimitirul Bobâlna să discutăm despre marile personalități care odihnesc acolo.
Turul nostru se va încheia la o prăjitură în celebra cofetărie Delice și la o cafea de specialitate la ”Prăjitoria cu povești” a Denisei Voicu (mutată recent într-o vilă de arh.Toma T.Socolescu).

 

Pentru transport, vă recomandăm trenul privat Softrans 9:14 - 10:18, bilet adult 23 lei/drum, 14,5 lei/pensionar. Vom fixa un punct de întâlnire pentru cei care sosesc cu mașina personală.

 

Înscrieri: tururighidate@gmail.com
Participarea se face în baza unei donații către Asociația Istoria Artei