Tururi ghidate martie, de la ora 11:
S 4 – Nicolae Ghika-Budești
D 5 – Așezămintele Brâncovenești
S 11 – Cristofi Cerchez (zona Carol-Mântuleasa)
D 12 – Complexul Palatelor Știrbey
https://www.facebook.com/events/1467623233257098/
S 18 – Louis P. Blanc
D 19 – Strada Mercur/Arthur Verona
S 25 – Ernest Doneaud traseul II
D 26 – Vila dr. N. Minovici
Participare: 10 lei/persoană/tur
Broșură/pliant: 10 lei/ex.
Înscrieri: Numele (și numărul participanților, când se fac înscrieri în grup) la tururighidate@gmail.com până în ziua de vineri premergătoare turului.
Vom confirma participarea și punctul de întâlnire, în limita a 25 de persoane/tur.
În cazul în care vremea este nefavorabilă, vom anunța reprogramarea turului.
vineri, 24 februarie 2017
luni, 20 februarie 2017
Arhiva de arhitectură 1860-1870
Arhiva de arhitectură 1860-1870, o colecție unică de planuri și schițe
Editori: Oana Marinache, Cristian Gache
Fotografi: Elena și Ionuț Butu, Oana Marinache, Cristian Gache
Date tehnice: format 23,5 x 16,5 cm, landscape, color, 208 pagini
Editura Istoria Artei, București, 2016
ISBN 978-606-8839-08-0
Preț de achiziție: 45 lei la edituraistoriaartei@gmail.com
Preț de achiziție: 45 lei la edituraistoriaartei@gmail.com
Cuprins:
străzi, șosele și poduri 8
grădini 30
clădiri publice 42
gări 56
clădiri militare 72
biserici și mănăstiri 78
case și prăvălii 90
arhiva Ion I. Heliade Rădulescu 184
surse și index 204
Cel de-al doilea album al colecției de schițe și planuri acoperă perioada 1860-1870, vizând, cu precădere, activitatea constructivă din București. Contextul politic este cel al domniei lui Alexandru Ioan Cuza și al principelui domnitor Carol, un deceniu marcat de reforme și de apariția unor instituții importante pentru dezvoltarea Principatelor Unite/României.
Dacă primul volum (Arhiva de arhitectură 1830-1860: o colecție unică de planuri și schițe, Ed. Istoria Artei, București, 2015) prezenta majoritatea proiectelor edilitare, păstrându-se prea puține documente vizuale referitoare la casele particulare, acestea devin „vedetele” prezentului album. Din păcate, dosarele din fondurile Ministerului Lucrărilor Publice (M.L.P.) și Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice (M.C.I.P.), păstrate până astăzi, conțin mult prea puține ilustrații. Multe proiecte de prefacere a bisericilor și mănăstirilor au rămas, probabil, pe șantiere sau s-au pierdut între instituțiile publice.
Un nou program de arhitectură ia naștere în această perioadă, cel al gărilor: prezentarea proiectelor Gării de Nord din București și extinderea căilor ferate va continua și în următorul volum, ele fiind, până în prezent, necercetate de specialiștii care s-au ocupat de acest domeniu.
Johann Schlatter, Gaetan A. Burelly, Petre Tabai și Anton Onderka sunt nume cu care cercetătorii arhivelor s-au întâlnit mai des, fără ca lucrările lor să fie bine cunoscute publicului larg. Activitatea lui Carol Benisch (1822-1896) a fost prezentată de noi într-un album separat, neregăsindu-se aici decât cu 2 proiecte. (Oana Marinache, Carol Benisch, 50 de ani de arhitectură, Ed. Istoria Artei, 2015). Noi nume apar înscrise pe schițele și planurile de arhitectură, figuri rămase anonime până astăzi, dar care și-au adus aportul la schimbarea fundamentală a modului de locuire în capitală: W. Beckler, Anton Standacher, Ghiesel, Gaudi, Bonomelli, Maximilian Tonolla. Nu cunoaștem date personale sau informații despre pregătirea lor anterioară stabilirii în București, dar putem presupune că erau mai degrabă constructori-antreprenori, fără studii de arhitectură sau de artă în marile centre academice apusene.
O bună parte din biletele de voie solicitate de proprietarii bucureșteni nu conțineau și schițe sau planuri sau acestea nu s-au mai păstrat. Cea mai mare parte dintre cele rămase în dosare nu sunt semnate, fiind, poate, copii după originalele realizate de specialiștii vremii. Colecția prezintă destul de multe exemple de case cu parter și etaj, îndeplinind dubla funcție comercială și rezidențială, tipică modului de viață al păturii de mijloc. Stilistic, cea mai mare parte dintre construcțille prezentate, prezintă elemente neoclasice; unele fascinează prin elementele ”Rundbogenstil”, atât de puțin cercetate la noi.
Albumul prezintă și arhiva lui Ion I. Heliade Rădulescu (fiul lui Ion Heliade Rădulescu 1802-1872), achiziționată de familia Cantacuzino, care păstrează mai multe desene din timpul studiilor acestuia de la Școala de Arte și Meserii din Paris; întors în țară din cauza unor probleme de familie, tânărul nu a putut obține diploma care i-ar fi asigurat o carieră în domeniul construcțiilor și un loc de cinste printre primii specialiști români, formați în mediul parizian. Desenele sale, din perioada 1867-1868, evidențiază reperul antic la care se făcea apel în perioada de formare, dar includ și elemente din noua tehnologie a construcțiilor.
Legendele ilustrațiilor din album respectă titlurile planurilor de epocă sau conțin informații transcrise din biletele de voie identificate în dosare. În unele cazuri, identificările sau datările nu au fost posibile, documentele nefiind puse în ordine sau biletele de voie și desenele fiind desperecheate.
Editorii mulțumesc colectivului Arhivelor Naționale ale României, sediul central și Direcția Municipiului București, pentru sprijinul acordat în cercetarea acestor documente prețioase.
Dacă primul volum (Arhiva de arhitectură 1830-1860: o colecție unică de planuri și schițe, Ed. Istoria Artei, București, 2015) prezenta majoritatea proiectelor edilitare, păstrându-se prea puține documente vizuale referitoare la casele particulare, acestea devin „vedetele” prezentului album. Din păcate, dosarele din fondurile Ministerului Lucrărilor Publice (M.L.P.) și Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice (M.C.I.P.), păstrate până astăzi, conțin mult prea puține ilustrații. Multe proiecte de prefacere a bisericilor și mănăstirilor au rămas, probabil, pe șantiere sau s-au pierdut între instituțiile publice.
Un nou program de arhitectură ia naștere în această perioadă, cel al gărilor: prezentarea proiectelor Gării de Nord din București și extinderea căilor ferate va continua și în următorul volum, ele fiind, până în prezent, necercetate de specialiștii care s-au ocupat de acest domeniu.
Johann Schlatter, Gaetan A. Burelly, Petre Tabai și Anton Onderka sunt nume cu care cercetătorii arhivelor s-au întâlnit mai des, fără ca lucrările lor să fie bine cunoscute publicului larg. Activitatea lui Carol Benisch (1822-1896) a fost prezentată de noi într-un album separat, neregăsindu-se aici decât cu 2 proiecte. (Oana Marinache, Carol Benisch, 50 de ani de arhitectură, Ed. Istoria Artei, 2015). Noi nume apar înscrise pe schițele și planurile de arhitectură, figuri rămase anonime până astăzi, dar care și-au adus aportul la schimbarea fundamentală a modului de locuire în capitală: W. Beckler, Anton Standacher, Ghiesel, Gaudi, Bonomelli, Maximilian Tonolla. Nu cunoaștem date personale sau informații despre pregătirea lor anterioară stabilirii în București, dar putem presupune că erau mai degrabă constructori-antreprenori, fără studii de arhitectură sau de artă în marile centre academice apusene.
O bună parte din biletele de voie solicitate de proprietarii bucureșteni nu conțineau și schițe sau planuri sau acestea nu s-au mai păstrat. Cea mai mare parte dintre cele rămase în dosare nu sunt semnate, fiind, poate, copii după originalele realizate de specialiștii vremii. Colecția prezintă destul de multe exemple de case cu parter și etaj, îndeplinind dubla funcție comercială și rezidențială, tipică modului de viață al păturii de mijloc. Stilistic, cea mai mare parte dintre construcțille prezentate, prezintă elemente neoclasice; unele fascinează prin elementele ”Rundbogenstil”, atât de puțin cercetate la noi.
Albumul prezintă și arhiva lui Ion I. Heliade Rădulescu (fiul lui Ion Heliade Rădulescu 1802-1872), achiziționată de familia Cantacuzino, care păstrează mai multe desene din timpul studiilor acestuia de la Școala de Arte și Meserii din Paris; întors în țară din cauza unor probleme de familie, tânărul nu a putut obține diploma care i-ar fi asigurat o carieră în domeniul construcțiilor și un loc de cinste printre primii specialiști români, formați în mediul parizian. Desenele sale, din perioada 1867-1868, evidențiază reperul antic la care se făcea apel în perioada de formare, dar includ și elemente din noua tehnologie a construcțiilor.
Legendele ilustrațiilor din album respectă titlurile planurilor de epocă sau conțin informații transcrise din biletele de voie identificate în dosare. În unele cazuri, identificările sau datările nu au fost posibile, documentele nefiind puse în ordine sau biletele de voie și desenele fiind desperecheate.
Editorii mulțumesc colectivului Arhivelor Naționale ale României, sediul central și Direcția Municipiului București, pentru sprijinul acordat în cercetarea acestor documente prețioase.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)