Zona Grădinii Icoanei: toponimie, amenajări, locuire
Conferința istoric de artă dr. Oana Marinache
Duminică, 4 iulie, ora 18:00, Rezidența BRD
Degete Verzi #2
Una dintre cele mai vechi grădini publice bucureștene suscită și astăzi mult interes din partea locuitorilor orașului. Credem că ar fi utilă o incursiune în istoria zonei, analizându-i evoluția din prima jumătate a secolului al XIX-lea până în prezent. Călătoria în timp ne poartă pe ulițele învecinate, care fac trimitere la îndeletniciri pe bază de apă sau la vegetație iubitoare de apă. (Rotari, Scaune, Sălcii, Teilor)
Zona ocupată de actuala grădină se numea maidan (în limba turca termenul desemna un teren liber), în planul oraşului de la 1852 fiind desemnată ca ”maidanul stăpânirii”, adică aparţinând comunei. În zonă se aflau lacul Icoanei din care izvora Bucureştioara şi o dumbravă împădurită, nucleul de astăzi al Grădinii Icoanei. Lucrările de asanare a bălţii au început în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Amenajările se fac treptat, o iniţiativă importantă fiind a lui Şoimescu, directorul Cancelariei Senatului, care propunea ”nu i vorbă de vre uă grădinu de lucsu sau parcu englesu, ci de uă simplă plantaţie divisă în linii drepte, de salcâmi şi tei, asternânduse terenul cu erbă şi nisipu” (Fond P.M.B.Tehnic, dosar 7/1872).
După repetate petiţii ale locuitorilor suburbiei, printre care şi George Ioanid, pentru a pune capăt epidemiilor de friguri şi anghină difterică, se iau măsuri. Pentru a se împrospăta aerul infectat, soluţia este de a planta o grădină publică. Aceasta fost amenajată între 1870-1873. În 1872 planul este semnat de arh. capitalei Carol Kuchnovsky şi antreprenorul Anton Wartelly, iar în 1873 grădina este amenajată de horticultorul Louis Leyvraz. Apoi se contractează cu P. Kelhauer pentru realizarea canalizării zonei în termen de 22 luni. Planul şi devizul lucrărilor sunt semnate de ing. Grigore Cerkez, arhitect al capitalei în acea perioadă.În ciuda problemelor sanitare și a umidității solului (pânză freatică la suprafață), zona devine atractivă pentru locuire, cele mai multe case datând de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
