Plimbare pe Strada Batiștea și vizită imobil istoric
Sâmbătă, 2 noiembrie, ora 16:00
Prin bunăvoința echipei Artmark Historical Estate, un grup de 25 de participanți fideli ai Asociației Istoria Artei, pasionați de istoria arhitecturii bucureștene, au putut vizita proprietatea istorică a familiei Vladimir Athanasovici, aflată pe str. Batiștei nr. 39.
Se spune că numele uliței provenea de la niște băteliști, locuri bătătorite de care și de vite; acolo poposeau sau treceau negustorii de vite în drum spre scaunele de măcelari. Uneori apăreau și băltoace provocate de Bucureștioara, care pornea din maidanul Icoanei, trecea pe lângă Biserica Batiștea spre Târgul Cucului și Colțea pentru a curge mai departe spre Dâmbovița.
Edificiul religios actual datează din 1764, fiind rectitorit de vătaful de măcelari Manciul și de soția sa, Ilinca; de la acești ctitori zona va fi cunoscută și sub numele de Mahalaua Mănciuleștilor.
Întreaga zonă este astăzi ansamblu de arhitectură B-II-a-B-18093, prezentând exemple elegante de reședințe de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Istoria proprietății de la actualul nr. 39 coboară până la 1868, când se afla în posesia unei doamne Anastasia Sachelarie care vinde casele vechi lui Gh. D. Eliad. În 1873 acestea sunt adjudecate de către Sița Cămărășescu, care solicită în anul următor arh. G. Bonomelli un proiect de reparații. Doamna Cămărășescu redactează în 1875 un testament în favoarea fratelui ei, Nicolae Cămărășescu, care va stâpâni proprietatea până în 1893; atunci are loc vânzarea ei către ing. Constantin Stoenescu, vecinul din partea stângă. Nu cunoaștem motivele pentru care familia Stoenescu nu păstrează terenul pentru extinderea propriilor case de la nr. 35-37, alegând să vândă în 1897 proprietatea de la nr. 39 avocatului și senatorului V. Athanasovici (1864-1928).
Reședința Athanasovici este tipică pentru un hôtel particulier de la cumpăna secolelor XIX-XX, fiind realizată în stil eclectic cu elemente clasicizante; planurile de arhitectură depuse spre autorizare în 1900 nu sunt semnate, fiind menționat antreprenorul Julius Hraby, dar numele arhitectului Dimitrie Maimarolu este legat de realizarea acestui monument de arhitectură de clasă B. Cert este că acesta realiza în 1905 intervenții la tâmplăria casei principale. Casa principală păstrează elemente decorative elegante, plafoane casetate în saloanele de la parter, vitralii și stucaturi precum și o scara monumentală.
În 1928 proprietarul inițial încetează din viață; moștenitorii săi sunt: Constantin, Florica căs. Teodor Jenibace și Elena căs. Nicolae Turburi. Arhivele indică faptul că proprietatea a fost expropriată de către autoritățile comunale în 1939, luându-se chiar în calcul demolarea construcțiilor în 1945, în vederea sistematizării intersecției cu strada Vasile Lascăr. În 1946 Mitropolitul Lt. al Blajului, Valeriu Traian, rezindent la nr. 39, era de acord cu dărâmarea unei părți din clădirea principală. Schimbarea de regim duce însă la anularea planurilor de demolare.
După 2000 aici își desfășoară activitatea Centrul Cultural al Republicii Ungare, proprietatea fiind recuperată apoi de către moștenitorii familiei Athanasovici, care ne-au împărtășit din experiențele personale din tot acest timp. Mai multe detalii despre proprietatea scoasă la vânzare, puteți găsi pe https://www.artmarkhistoricalestate.ro/property/Casa-Athanasovici
Foto: Ion Marinache
Foto: Aleksandra Zaiț (Artmark Historical Estate)
Turul ghidat a continuat cu reconstituirea istoriei proprietăților de la numerele impare, pe baza cercetărilor de arhivă întreprinse de istoric de artă dr. Oana Marinache.
Foto: Alina Havreliuc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu