duminică, 29 noiembrie 2020

Pachet promoțional 1


Pachet promoțional 1
Avem disponibile nr. 5-13 din revista ArhiTur.
Vă propunem ca la oricare 5 numere achiziționate prin comandă directă la edituraistoriaartei@gmail.com, să primiți cadou monografia "Familia Bibescu Basarab Brâncoveanu: între Paris și București"
Ofertă valabilă în perioada 1-31 decembrie 2020

Nr. 1-7/2019


Nr. 1-2/2020


Monografia cadou



miercuri, 25 noiembrie 2020

Prezentarea Asociatiei Istoria Artei, SNSPA, 26 noiembrie

 


Vizită de documentare vila A. Cătuneanu, 1914-1915

Prin bunăvoința proprietarilor, descendenți ai comandorului Cătuneanu și a agenției Regatta Imobiliare, astăzi, 25 noiembrie, a avut loc o vizită de documentare și fotografiere exterioare și interioare în reședința de pe Blvd. Dacia nr. 83 colț cu str. Aurel Vlaicu.

Proiectul arh. Paul Smărăndescu datează din 1914, construcția fiind terminată în vara anului 1915, cu modificări ulterioare în timpul ocupației germane și după un incendiu în perioada interbelică. Naționalizată, a adăpostit diferite instituții publice, fiind în prezent în curs de închiriere, la dorința moștenitorilor Cătuneanu.










Foto: Oana Marinache

Vizită casa gen. Vasile Zottu

Reședința Zottu

La intersecția străzii C.A. Rosetti nr. 7 cu strada N. Golescu se află una dintre cele mai valoroase clădiri bucureștene din perioada antebelică. Valoarea ei este excepțională atât prin poziție, cât și prin componenta arhitecturală și memorială.



Proprietatea se află pe fosta uliță a Boteanului/Clemenței/Karl Lueger chiar pe vizavi de lăcașul de cult, reconstruit de Comisiunea Monumentelor Istorice în perioada 1908-1911. În imediata apropiere se află o serie de monumente istorice sau clădiri cu valoare istorică ridicată: Ateneul Român, Muzeul Theodor Aman, Hotel Lido, Palatul Cesianu, Casa Butculescu-Angelescu. Fiind situată pe colț, de la etajele clădirii Zottu se pot observa și imobilele moderniste de pe bulevardul Magheru. 


Istoria terenului coboară până la mijlocul secolului al XIX-lea, acesta fiind inițial în posesia grafului Scarlat Rosetti (1802-1872), înnobilat de Curtea Imperială austriacă, călător care a ajuns până în Asia, mare proprietar de terenuri şi donator al Ateneului Român, căruia îi lăsa şi o substanţială bibliotecă de 6000 de volume. După încetarea sa din viață, proprietatea a aparținut mai multor generații din familia Mitilineu, aici existând cel puțin o casă anterioară celei prezente astăzi.
 

 
În 1909 aici se ridica locuința impunătoare a generalului Vasile Zottu (1853-1916). Acesta deținuse fosta casă a dr. Patzelt din str. Pitar Moș nr. 5, afectată deja de exproprieri în 1896 în vederea lărgirii străzii; în 1911 casa era deja în proprietatea lui C. Mironescu, care o va vinde în 1936 Institutului Sf. Maria, pentru extinderea corpurilor pensionatului de fete. (A se vedea ArhiTur nr. 6/2019, Ed. Istoria Artei)


 

 
Personalitate marcantă a Armatei Române, a fost comandantul Corpului 2 Armată (și al Garnizoanei București), fiind implicat atât în Războiul de Independență cât și în Primul Război Mondial (Șef al Marelui Cartier General). În București Zottu își leagă numele și de Palatul Cercului Militar, asigurând președinția comisiei de coordonare a lucrărilor de construcție. În Salonul Fondatorilor se află și bustul generalului Zottu, o lucrare a sculptorului Vasile Ionescu-Varo (1887-1966). Odihnește la Bellu Ortodox, în fig. 92bis, loc 1, într-un sarcofag cu efigia sa.


 
Proiectul reședinței Zottu este semnat de arhitectul Ministerului de Război, August Reisz, iar antreprenor a fost arhitectul Carol Ingor. Puternic influențat de stilul neoromânesc oriental promovat de Ion N. Socolescu la extinderea casei Butculescu-Angelescu din imediata apropiere, Reisz apelează la bovindouri, cupole, arcuri în acoladă, funia triplă răsucită dar și la multe elemente vegetale și simboluri militare, pentru a ilustra bogăția și statutul profesional al proprietarului. Este vorba de o interpretare a stilului neoromânesc, care prinsese avânt după Expoziția Generală Română din 1906 și care își găsește o formă originală în acest caz. Antreprenorul italian Josef Piantini va extinde casa principală în 1913, adăugându-i în partea dreaptă (pe strada N. Golescu) corpul garajului și locuința șoferului. Clădirea a mai suferit intervenții și în 1923-1924, acestea fiind consemnate tot în zona corpurilor de pe str. N. Golescu nr. 1.

În toamna anului 1920 aici a locuit temporar, până și-a început misiunea diplomatică la Atena, omul politic liberal Trandafir Djuvara (1856-1935). Din amintirile nepotului său, Neagu Djuvara, reiese că a preferat să fie găzduit în casa cumnatei sale, văduva generalului Zottu fiind sora celei de-a doua sale soții. (Sursa: Trandafir G. Djuvara, Misiunile mele diplomatice, Ed. Institutul European, Iași, 2009, p.8)
 
Istoria acestei case s-ar fi putut încheia în 1939, când Ana gen. Zottu comanda arhitectului Sady Herivan un imobil bloc de 7 etaje și mansardă, proiect rămas nerealizat în contextul izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial.

În prezent aici functioneaza cabinetul de notar public al doamnei Gabriela Georgescu, căreia îi mulțumim pentru permisiunea de vizitare si fotografiere; 2 apartamente sunt scoase la vanzare de către Regatta Imobiliare.

Surse primare:

Serviciul Municipiului București al Arhivelor Naționale, fond Primăria Municipiului București, Serviciul Tehnic, dosar din 1909

Arhiva Primăriei Generale, dosare din 1913, 1923, 1924

Bibliografie:

Ruxandra Nemțeanu, Vilă în stil neoromânesc, Ed. Simetria, București, 2014

Oana Marinache, Maria Poștea, Bogdan Gărgăriță, Detaliul Neoromânesc/The NeoRomanian Style - București, Ed. Intaglio, București, 2020 















luni, 16 noiembrie 2020

Strângere de fonduri


În următoarele 2 săptămâni pregătim o nouă campanie de strângere de fonduri pentru:
-cel de-al optulea album tipărit al colecției "Arhitecți de neuitat" dedicat elvețianului John-Elisee Berthet, autor Oana Marinache, concept grafic Claudia Pușcașiu, tiraj 100 exemplare (din care vor fi disponibile spre achiziție aproximativ 75 exemplare) în a doua parte a anului 2021. Preț în avans: 75 lei/album





-cel de-al nouălea album tipărit al colecției "Arhitecți de neuitat" dedicat arhitectului român de origine armeană Cristofi P. Cerchez, autor Oana Marinache, concept grafic Cristian Oprea, tiraj 100 exemplare (din care vor fi disponibile spre achiziție aproximativ 75 exemplare) în a doua parte a anului 2021. Preț în avans: 75 lei/album





Ambele volume vor fi tipărite color, în formatul landscape 23,5 cm x 16,5 cm și vor avea peste 100 pagini.
Donatorii ambelor albume vor primi cadou, la alegere, volumele tipărite în anii precedenți și dedicate arh. Carol Benisch, Gaetan Burelly sau Edmond Van Saaanen-Algi.

Datele noastre pentru donații:
Asociația Istoria Artei
CIF 28669715
RO27INGB0000999902777826 ING Bank Iancului

Spre sfârșitul lunii noiembrie vom lansa în mediul online mai multe oferte promoționale, sub forma unor pachete de cadouri de Sărbători, dar și pentru a onora cei 10 ani de activitate ai Asociației Istoria Artei.

Vă mulțumim că ne-ați sprijinit în ultimele luni și sperăm să ne putem continua activitatea editorială în condițiile grafice și științifice cu care v-am obișnuit și până acum.

Pentru orice fel de detalii sau propuneri de achiziții, vă rugăm să ne scrieți pe edituraistoriaartei@gmail.com
https://www.facebook.com/events/370803483978025

vineri, 13 noiembrie 2020

Vizită Palatul Speyer

Proprietatea somptuoasă din str. Batiștei nr. 24A colț cu str. E. Bacaloglu a fost proiectată în 1899 de către arhitectul Louis Pierre Blanc (1860-1903) pentru Herman Spayer/Speyer/Speier, bancher din str. Lipscani nr. 8, ginerele lui Mauriciu Blank (1848- 1929) prin căsătoria cu fiica acestuia, Margot. 

Palatul Speyer în 1911, fotografie prezentată în revista ilustrată "Figuri contimporane"

 Carte poștală din fototeca Arhivelor Naționale ale României; grajdul este o lucrare ulterioară, semnată de arh. Ion D. Berindey

Bancherul evreu Mauriciu Blank, născut în Pitești, devenise asociat din 1874 al lui Iacob Marmorosch și deținea deja o reședință somptuoasă în imediata vecinătate, pe str. T. Arghezi colț cu str. Blanduziei, proiectată în 1892 tot de arh. elvețian.

 

Biblioteca arh. Mădălin Ghigeanu

Fiica cuplului Margot Blank - Herman Spayer, singura moștenitoare de care avem cunoștință, Marie Madeleine Spayer, se naște în 10 mai 1903 și va înceta din viață în 24 septembrie 1973. În 1946 se căsătorește cu Grigore Gian(n)i, decedat în 1995 în Canada. Acesta se născuse în 24 august 1903 ca fiu al lui Gheorghe și al Elesei Gianni.


Istoria post-decembristă a acestei proprietăți este extrem de complicată, fiind sediu de asociații, firme, obiectul unor dispute aprige între instituții publice și privați. A pierdut mult din suprafața curții și chiar dependințele dinspre str. E. Bacaloglu.


Urmașii proprietarilor inițiali, fiii lui Marie Madeleine Spayer și ai lui Grigore Gianni, Grigore jr. și Emanuel Gianni, au revendicat reședința și aceasta a fost scoasă la vânzare în ultimii ani. A fost achiziționată recent de către Camera Notarilor Publici, urmând să intre într-un amplu proces de restaurare.


Anul acesta, când sărbătorim 160 de ani de la nașterea arhitectului Blanc, am avut șansa să vizităm din nou palatul Speyer, prin bunăvoința dl.arh. Mihai Eftenie.

Bibliografie: Oana Marinache, Cristian Gache, Louis Pierre Blanc, o planșetă elvețiană în slujba României, Ed. Istoria Artei, București, 2014












joi, 12 noiembrie 2020

Vizită Galeriile A. Rădulescu

Una dintre cele mai elegante galerii private bucureștene a familiei A. Rădulescu se află într-un imobil eclectic francez proiectat de arhitectul Gheorghe Simotta în 1926, pentru familia inginerului Paul Teodorescu. Lotul nr.1 din parcelarea "Clădirea Românească" se află pe str. Polonă colț cu str. A. Philippide.








Foto: Florina Ferenț