Interviu B365.ro
Foto: Sidonia Teodorescu
Foto: Oana Marinache
Strada Frumoasa se afla în apropierea Cimitirului evreiesc și a
Barierei Mogoșoaiei și era slab construită la mijlocul secolului al
XIX-lea. Planul coordonat de maiorul Rudolf von Borroczyn indică loturi
mari de teren, multe cultivate. Traseul în formă de L, din strada
Sevastopol până în Calea Victoriei era deja marcat. Situația se schimbă
rapid în ultimii ani ai secolului al XIX-lea, când apar case vagon și
reședințe neoclasice cu etaj semnate de arhitecți străini.
La
1911 aflăm numele proprietarului anterior, Alecu Ulescu, planul de
situație indicând o casă mai veche și mai multe dependințe. La 1912 noul
proprietar, Victor Ionescu, solicita autorizația pentru noua sa
reședință, proiect semnat de arhitectul Victor Stephănescu. Este o
lucrare necunoscută din portofoliul său, pe care doar părțile implicate o
cunoșteau și pe care am aflat-o acum câțiva ani din actele de arhivă pe
care le-am cercetat pentru organizarea turului ghidat de pe strada
Frumoasa. Fațadele prezintă elemente comune cu vila Dancovici de pe
strada arh. Ion Mincu; suntem în epoca căutărilor, multe elemente
decorative eclectice sunt reinterpretate sau regrupate iar unele linii
sinuoase, frunze și flori asimetrice ne trimit cu gândul la Art Nouveau.
Foarte
interesant că în ”Almanach du High-Life” din 1911 Victor Ionescu,
directorul ziarului ”Acțiunea” și soția sa, Veturia Eremie (1875-1968)
locuiau tot pe strada Frumoasă dar la nr. 28. Despre ea se știe faptul
că provenea dintr-o familie românească din Săcelele Brașovului și în
1893 s-a căsătorit pentru prima dată cu dr. Emil Pușcariu, profesor
universitar, cu care a avut o fiică și de care s-a despărțit către 1900.
De fapt ambii soți erau la a doua căsnicie, Victor Ionescu era al
doilea ei soț, iar după moartea sa, în 1919, Veturia se va recăsători cu
comandorul Nicolae Ionescu Johnson și vor locui în Aleea Blanc/Strada
Louis Blanc.
Adevărul, 1916
Victor Ionescu era unul dintre frații lui Tache Ionescu și se născuse în 1861. A încetat din viață în 1919 la Nisa, unde se afla pentru tratament după complicațiile gripei spaniole.
Adresăm mulțumiri dl.Eduard Uzunov și proprietarilor actuali pentru permisiunea de vizitare a proprietății.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu