Căminele de ucenici și ucenice din București, 2 aprilie

 Miercuri, 2 aprilie, de la 18:30, are loc conferința „Căminele de ucenici și ucenice din București“ a istoricului de artă dr. Oana Marinache. Sunt valorificate cu această ocazie documente din arhiva Ministerului Muncii, Sănătății și Ocrotirii Sociale, aflate astăzi la Arhivele Naționale ale României,  descoperite în cadrul proiectului de cercetare „Arhiva de arhitectură: căminele interbelice“ inițiat de Asociația Istoria Artei.

Primele două cămine de ucenici din domeniul artelor grafice s-au amenajat în clădiri existente, achiziționate special de Ministerul Muncii în 1926-1927 de la Atelierele Naționale pentru industria lemnului și a fierului. Adresele clădirilor erau în fostul cartier industrial din zona Dudești, în fostele str. Campoduci/G.Ionescu-Gion nr. 47/49 și str. Anastase Panu 41/43. După evaluarea arh. Ștefan Iofciu, au intrat în administrarea Direcției Meseriilor și Învățământului Muncitoresc, care își avea sediul pe atunci în stradela general Lahovary 7 și era condusă de inginerul Stavri Cunescu.

                                                             Sursa: Boabe de grîu, nr. 1/1931

În 1928 au fost realizate investiții în amenajarea unui cămin de ucenici ”Principesa Maria” în str.Prelungirea str. Berzei 9, sub supravegherea aceluiași arh. Iofciu. În perioada următoare se va ridica un sediu nou pe str. Povernei colț cu str. V. Alecsandri. Aici au fost implicați consilierul C.D.Dobrescu, arh.proiectant Petre H. Ionescu și antreprenorul de lucrări publice M. Romașcu. Noul așezământ de educație și protecție al ucenicelor a apărut la inițiativa soției ing. Furnică, care a fost ajutată și de doamne din lumea bună: Cămărășescu, Glogoveanu, Țițeica, Martinescu, Butculescu, Oromolu, Zissu. Complexul a fost realizat în mai multe etape, ca o investiție a Ministerului Muncii, la prima inaugurare, din decembrie 1930, participând și Regina Maria a României. Clădirea a adăpostit și Camera de Muncă. În a doua extindere (1933-1934) au fost implicați arh. Petre H. Ionescu și antreprenorul Vasile Popescu. Aici au putut fi găzduite 500 de eleve, oferindu-se cursuri serale, găzduire (internat) și activități culturale. În actuala str. Povernei 6 se află unul dintre sediile Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative.

În 1929 a început proiectarea și construcția căminului de ucenici și a cantinei muncitorești Obor aflate pe Bulevardul Gării de est 16/azi Școala gimnazială Ferdinand I. Planurile au fost elaborate de arh. diriginte Tașcu Ciulli și arh.Petre H.Ionescu, fiind implicat și consilierul Ministerului Muncii, arh. C.D.Dobrescu iar devizul și controlul fiind făcute de arh.Jean Constantinescu. Licitația a fost câștigată de către Întreprinderea Uniunii micilor industriași, reprezentată de ing. Carlo Pedrazzoli și L.Hermann. Inaugurarea a avut loc abia în toamna anului 1933 iar capacitatea a fost de 350 de locuri.

Căminul de muncitoare al Asociației Amicele Tinerelor Fete s-a aflat pe strada Barbu Catargi 16/azi Mihail Moxa. O vreme aici au funcționat cursurile unei școli și Societatea Sprijinul. După război,  Asociația Amicele Tinerelor Fete a primit mai întîi o subvenție de la Ministerul Muncii și Primărie pentru a găzdui femeile aflate în căutarea unui loc de muncă în capitală. Clădirea cu parter și etaj a fost transformată în 1929 pentru a găzdui căminul de muncitoare, cu o utilizare pe o durată de 10 ani. Arhiva Ministerului Muncii consemnează un deviz semnat de arh. Jean Constantinescu și arh. C.D.Dobrescu, diriginte al lucrărilor fiind arh.Dimitrie T. Dobrescu și lucrările fiind acordate antreprizei Întreprinderea Mihail Doliner din str. Smârdan 4. Au fost investiți 900000 – 1 milion lei pentru transformări, reparații și adăugarea unui etaj nou.

În încheierea prezentării descoperim istoria căminului de muncitori și emigranți din Calea Griviței 64-66, pe un teren achiziționat în 1927. Aici a fost mutat în 1931 sediul Ministerului Muncii, fiind adăugat un corp nou în curte, realizat în 1933-1934 după planurile arh. Ion V.Dinulescu cu ajutorul Societății Româno-italiene de construcțiuni. Clădirile sunt astăzi în posesia Poștei Române, respectiv în folosința Muzeului Național al Literaturii Române.

Calea de acces gratuit pentru conferința Asociației Istoria Artei este: meet.google.com/nhn-iovf-tiv cu înscriere pentru participare în intervalul 18:20-18:30. Durata minimă este de 1,5 ore.

Parteneri: Arhivele Naționale ale României, Uniunea Arhitecților din România, Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ – București

Proiect susținut de Ordinul Arhitecților din România, din timbrul de arhitectură