Bellu: pictori, sculptori, arhitecți, 16 noiembrie

Sâmbătă, 16 noiembrie, ora 15:00
Bellu: pictori, sculptori, arhitecți
Punct de întâlnire: poarta principală din Calea Șerban Vodă nr. 249

Organizat pentru prima dată în august 2019, reluam acest tur, la cererea dvs. Tema este cea a marilor personalitati artisitice (pictori, sculptori, arhitecti) care odihnesc la Bellu sau care au creat lucrari de arta funerara deosebite.

Pentru inscrieri: tururighidate@gmail.com pana în vinerea precedentă turului dorit, vi se vor comunica datele pentru transfer bancar, confirmari doar pe baza de achitare in avans

Participare: 20 lei/persoană

Tururile sunt organizate de istoric de artă dr. Oana Marinache

In caz de temperaturi foarte reci sau precipitatii, vom reprograma, de aceea este foarte important sa putem comunica cu dvs. pe e-mail!

Foto: Cristian Gache, 2018

Vizita vilei Atanasovici, 2 noiembrie

Plimbare pe Strada Batiștea și vizită imobil istoric

Sâmbătă, 2 noiembrie, ora 16:00

Prin bunăvoința echipei Artmark Historical Estate, un grup de 25 de participanți fideli ai Asociației Istoria Artei, pasionați de istoria arhitecturii bucureștene, au putut vizita proprietatea istorică a familiei Vladimir Athanasovici, aflată pe str. Batiștei nr. 39.

Se spune că numele uliței provenea de la niște băteliști, locuri bătătorite de care și de vite; acolo poposeau sau treceau negustorii de vite în drum spre scaunele de măcelari. Uneori apăreau și băltoace provocate de Bucureștioara, care pornea din maidanul Icoanei, trecea pe lângă Biserica Batiștea spre Târgul Cucului și Colțea pentru a curge mai departe spre Dâmbovița.

Edificiul religios actual datează din 1764, fiind rectitorit de vătaful de măcelari Manciul și de soția sa, Ilinca; de la acești ctitori zona va fi cunoscută și sub numele de Mahalaua Mănciuleștilor. 

Întreaga zonă este astăzi ansamblu de arhitectură B-II-a-B-18093, prezentând exemple elegante de reședințe de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Istoria proprietății de la actualul nr. 39 coboară până la 1868, când se afla în posesia unei doamne Anastasia Sachelarie care vinde casele vechi lui Gh. D. Eliad. În 1873 acestea sunt adjudecate de către Sița Cămărășescu, care solicită în anul următor arh. G. Bonomelli un proiect de reparații. Doamna Cămărășescu redactează în 1875 un testament în favoarea fratelui ei, Nicolae Cămărășescu, care va stâpâni proprietatea până în 1893; atunci are loc vânzarea ei către ing. Constantin Stoenescu, vecinul din partea stângă. Nu cunoaștem motivele pentru care familia Stoenescu nu păstrează terenul pentru extinderea propriilor case de la nr. 35-37, alegând să vândă în 1897 proprietatea de la nr. 39 avocatului și senatorului V. Athanasovici (1864-1928). 

Reședința Athanasovici este tipică pentru un hôtel particulier de la cumpăna secolelor XIX-XX, fiind realizată în stil eclectic cu elemente clasicizante; planurile de arhitectură depuse spre autorizare în 1900 nu sunt semnate, fiind menționat antreprenorul Julius Hraby, dar numele arhitectului Dimitrie Maimarolu este legat de realizarea acestui monument de arhitectură de clasă B. Cert este că acesta realiza în 1905 intervenții la tâmplăria casei principale. Casa principală păstrează elemente decorative elegante, plafoane casetate în saloanele de la parter, vitralii și stucaturi precum și o scara monumentală.

În 1928 proprietarul inițial încetează din viață; moștenitorii săi sunt: Constantin, Florica căs. Teodor Jenibace și Elena căs. Nicolae Turburi. Arhivele indică faptul că proprietatea a fost expropriată de către autoritățile comunale în 1939, luându-se chiar în calcul demolarea construcțiilor în 1945, în vederea sistematizării intersecției cu strada Vasile Lascăr. În 1946 Mitropolitul Lt. al Blajului, Valeriu Traian, rezindent la nr. 39, era de acord cu dărâmarea unei părți din clădirea principală. Schimbarea de regim duce însă la anularea planurilor de demolare.

După 2000 aici își desfășoară activitatea Centrul Cultural al Republicii Ungare, proprietatea fiind recuperată apoi de către moștenitorii familiei Athanasovici, care ne-au împărtășit din experiențele personale din tot acest timp. Mai multe detalii despre proprietatea scoasă la vânzare, puteți găsi pe https://www.artmarkhistoricalestate.ro/property/Casa-Athanasovici

Foto: Ion Marinache

Foto: Aleksandra Zaiț (Artmark Historical Estate)

Turul ghidat a continuat cu reconstituirea istoriei proprietăților de la numerele impare, pe baza cercetărilor de arhivă întreprinse de istoric de artă dr. Oana Marinache.

Foto: Alina Havreliuc

Istoria casei Storck în parcelarea Benisch, 30 octombrie

Avem plăcerea să vă invităm miercuri, 30 octombrie 2019, în intervalul orar 18.30-19.30, la o prezentare pe tema:

"Istoria casei Storck în parcelarea Benisch" 

susținută de istoric de artă dr. Oana Marinache

Muzeul de Artă Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck din Strada Vasile Alecsandri nr. 16

Design: arh. Ioana Simion

La sfârșitul anului 2015 Editura Istoria Artei publica în colecţia „Arhitecţi de neuitat” cel de-al treilea volum monografic, dedicat lui Karl Böhnisch/Carol Benisch (1822-1896), beneficiind de o finanțare din Timbrul Arhitecturii al Ordinului Arhitecților din România, precum și din partea Ambasadei Cehiei şi a Forumului Cultural Austriac. 

Născut în Imperiul Austriac, într-o zonă care astăzi aparţine Republicii Cehe, Carol Benisch studiază arhitectura și la vârsta de 25 de ani are loc angajarea lui în serviciul public al Ţării Româneşti, ca arhitecton mănăstiresc, sub conducerea elvețianului Johann Schlatter (1805-1864).

Benisch a reparat nenumărate edificii religioase într-o etapă care marchează deschiderea marilor şantiere la Bistriţa, Tismana, Arnota, Mărcuţa, Sărindar, Văcăreşti, Sf. Ioan, Stavropoleos, Sf. Dumitru, Sf. Sava, Radu Vodă. De asemenea, contribuit şi la Așezămintele Brâncovenești prin ridicarea noului Spital, Azil și a Bisericii Domniţa Bălaşa, proiectând sau coordonând șantierele și la Azilul Doamna Elena, Catedrala catolică Sf. Iosif, a Arhiepiscopiei Tomisului – Biserica Af. Petru şi Pavel din Constanţa. 

Una dintre suprizele cercetării de arhivă a fost că Benisch a fost angajat ani de-a rândul al Teatrului Naţional, după inaugurarea edificiului proiectat de arh. vienez Anton Hefft, fiind responsabil cu întreţinerea şi modernizarea acestuia (1858 - 1869). ncepând cu anii’ 60 ai secolului al XIX-lea, începem să identificăm şi lucrări rezidenţiale pentru comanditari privaţi bucureşteni (Dobrovolschi, Marghiloman, Petrovici Armis, Plagino, Hagaduri, Popovici), dar şi implicarea sa în diferite lucrări de reparaţii ale instituţiilor statului (case care vor fi preluate de instituţiile publice, reşedinţe domneşti, Adunarea Obştească). 

Unul dintre cele mai interesante proiecte personale a vizat cumpărarea de terenuri în apropierea barierei Mogoșoaiei și parcelarea unui vast teren cuprins între străzile actuale Povernei - Grigore Alexandrescu - C. Coandă, prefigurând astfel dezvoltarea rezidențială a viitorului Bulevard al Colței. Lui îi datorăm apariția unei noi străzi 91895), cea care poartă astăzi numele poetului Vasile Alecsandri.

Unul dintre terenurile rămase nevândute și care va fi vândut de fiica sa, Emma Benisch Patzelt este și cel pe care se vor ridica casele de la nr. 16 și 18. Friedrich Stephan„Fritz” Storck şi Cecilia Brăneanu Cuţescu se căsătoresc în 12 martie 1909 şi achiziţionează în perioada martie-iunie o parte din fostul teren Benisch-Patzelt, cealaltă fiind deja în posesia vecinului Eugeniu Buchman, care şi solicitase autorizaţie de construcţie în 10 martie. 

Deducem din mărturisirile Ceciliei ca banii au fost din dota ei şi alegerea terenului a aparţinut familiei ei, cu precădere tatălui. În 1910 se va construi atelierul, după planurile arh. Johann Storck, iar în 1912 se ridică casa, după planurile arh. Alexandre Clavel. Familia Storck se va muta spre sfârșitul anului 1913. Lucrările interioare vor continua şi la începutul anului 1914, iar în vara lui 1915 se va definitiva și împrejmuirea proprietății, tot prin contribuția lui J. Storck.

Mai multe despre istoria parcelării Benisch, a noilor proprietari care ridică case în vecinătate, despre evoluția proprietății artiștilor Storck și modul acestora de viață, vor fi relatate în cadrul prezentării de miercuri, 30 octombrie, de la ora 18:30 la 19:30.

Participarea la eveniment este gratuită, acesta fiind organizat în cadrul proiectului cultural "Parcelari publice și private (1890-1940)", finanțat de Ordinul Arhitecților din România, din Taxa Timbrul Arhitecturii 2019

Foto: Alina Havreliuc (color) si Cristian Gache (alb-negru)

Arhitectura si viata privata: locuitori vechi si noi in cartierele Primaverii si Dorobanti

Arhitectura si viata privata: locuitori vechi si noi in cartierele Primaverii si Dorobanti

23 octombrie - 17 noiembrie 2019

Proiectul „Cartierele Primaverii si Dorobanti: tipologii urbane, locuitori vechi si noi”, produs de PostModernism Museum, propune activitati coordonate de specialisti culturali pentru doua comunitati urbane invecinate din Bucuresti, una recenta, de acum 70 de ani (Primaverii) si una intemeiata acum 150 de ani (Dorobanti).

Proiectul se compune din expozitie, macheta releveu si proiectie interactiva suprapusa acesteia, harta online cu detalii a peste 130 de case si 8 tururi ghidate specializate, conduse de istorici de arta.

Cercetatorii proiectului au investigat diferite tipuri de arhive, ale Primariei Bucurestiului, Arhivele Nationale si arhivele Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii – CNSAS.

● Expozitie la Muzeul National al Hartilor si Cartii Vechi /// str. Londra nr. 39, Bucuresti
23 octombrie – 17 noiembrie 2019, miercuri-duminica

● Vernisaj-ghidaj: 27 octombrie 2019, ora 11.00

● Tururi ghidate in cartierele Primaverii si Dorobanti: 26, 27 octombrie, 2 ,3, 9, 10, 16, 17 noiembrie 2019

Proiect de interventie culturala in cartierele Primaverii si Dorobanti, produs de platforma muzeala privata PostModernism Museum, acesta implica o cercetare interdisciplinara, cu studii in domeniile istoriei, arhitecturii, artei, sociologiei si antropologiei. Hartile cartierelor sunt citite atat din punctul de vedere al beneficiarilor locuintelor cat şi a arhitectilor care le-au realizat. Intre acesti arhitecti amintim nume importante precum: Marcel Iancu, Octav Doicescu, Cezar Lazarescu, Horia Creanga, Grigore Cerchez, Aron Solari Grimberg, Serban Manolescu, Nicolae Vladescu, Robert Woll, Camil Roguski, Nicolae Anastase Mircea, Corneliu Radulescu.

Proiectul „Cartierele Primaverii si Dorobanti: tipologii urbane, locuitori vechi si noi” consta in realizarea unei expozitii la Muzeul National al Hartilor si Cartii Vechi si alcatuirea unui releveu 3D al celor doua cartiere, cu proiectii interactive video-mapping pe acesta, deschise spre vizitare in intervalul 23 octombrie - 17 noiembrie 2019.

De-a lungul proiectului se realizeaza si o harta interactiva in online cu localizarea cladirilor si a istoriilor acestora, la demararea expozitiei fiind active 75 de imobile. Cercetatorii lucreaza la documentarea si prezentarea a inca 50 de locuinte, ce se vor adauga treptat acestei harti.

Lista cercetarii actuale identifica cele mai importante cladiri atat din punctul de vedere al demnitarilor care le-au locuit, dar si a evenimentelor istorice si faptelor domestice ale vietilor private cunoscute din marturiile acestora sau ale apropiatilor.

Cele opt tururi ghidate, cu oprire in locatii cu semnificatie si povesti relevante, coordonate de istoricii Oana Marinache si Cosmin Nasui, au urmatoarele teme: Locuintele esalonului intai al partidului comunist si ale familiilor acestora, Calatorie pe strada Londra, Elita artistilor din Pangratti, Aleea Alexandru: de la proprietari ante-/interbelici la nomenclatura comunista, De la Parcelarea Marmorosch Blank la Cartierul Primaverii, Scriitorii din vecinatatea partidului, Vecinatati: ideologi, istorici de arta, esteticieni, colectionari de arta, Soseaua Kiseleff in epoca comunista.

Acestea se desfasoara in intervalul 23 octombrie - 17 noiembrie 2019, sambata si duminica de la ora 11.00.

Beneficiarii sunt deopotriva locuitorii prezenti ai acestor cartiere care isi vor descoperi sau cunoaste mai bine, din punct de vedere istoric si cultural, vecinatatile si turistii curiosi provenind din alte zone ale Bucurestiului sau din tara.

Proiectul „Cartierele Primaverii si Dorobanti: tipologii urbane, locuitori vechi si noi” face parte din DARE, un program initiat in 2015 de PostModernism Museum: „Documenting, Archiving, Revaluing and Exhibiting the art produced in Romania in 1944-1989”. Programul consista intr-o serie de cercetari pluridisciplinare care analizeaza relatia artistilor romani cu ideologii politice si climate sociale diferite, in perioada postbelica si comunista 1944-1989. Programul include o serie de expozitii cercetare, dezbateri, conferinte si publicatii care incearca sa reevalueze social si cultural fenomenul comunismului, cu ocazia aniversarii, in 2019, a 30 de ani de la Revolutia Romana din 1989. Conceptul inovator lansat de DARE este rezultatul unei viziuni pluridisciplinare istorice, antropologice, artistice si sociologice. Cercetarea expozitionala prezinta surse documentare materiale de arhiva, memorabilia, filme, publicatii, interviuri audio-video, in scopul de a deschide serios si in sens larg discutii si subiecte inca sensibile si tensionate din punct de vedere istoric, prin utilizarea expunerii, dezbaterii si publicatiilor ca mijloace de exprimare. Fara sa se subscrie la vreo teza sau interpretare, mecanismul expozitiei-cercetare prezinta propriile sale instrumente ca probe deschise, intr-o relatie nepartizana cu elemente diferite, polarizat nefaste, politice sau ideologice.


Eveniment Facebook expozitie: https://www.facebook.com/events/2431945900215351/
Eveniment Facebook tururi ghidate: https://www.facebook.com/events/712084855940812/
Inscrieri tururi ghidate: https://www.postmodernism.ro/inscriere-tururi-ghidate/
Detalii despre proiect (foto, video, text):
https://www.postmodernism.ro/arhitectura-si-viata-privata-nomenclatura-comunista-din-cartierele-primaverii-si-dorobanti/

///

Parteneri: Muzeul National al Hartilor si Cartii Vechi, Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii – CNSAS, Uniunea Arhitectilor din Romania, Universitatea de Arhitectura si Urbanism „Ion Mincu”, Asociatia Istoria Artei, Rizi Design

Istorici si sociologi: Cristina Anisescu, Oana Marinache, Cosmin Nasui, Cristian Vasile
Arhitect coordonator macheta: Mihnea Simiras-Babic
Studenti de la Universitatea de Arhitectura si Urbanism „Ion Mincu” implicati in vectorizare planuri si macheta: Andreea Manea, Teodora Popescu, Alexandru Puscas
Arhitect proiectie interactiva: Alina Rizescu
Multumiri: Ileana Tureanu, Uniunea Arhitectilor din Romania, arhiva Andrei Doicescu, Romeo Belea

Proiect cultural co-finantat de Administratia Fondului Cultural National
Proiectul nu reprezinta in mod necesar pozitia Administratiei Fondului Cultural National. AFCN nu este responsabila de continutul proiectului sau de modul in care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt in intregime responsabilitatea beneficiarului finantarii.

Conferinta III: Parcelarea Boerescu, 16 octombrie, ora 18:30

Miercuri, 16 octombrie, de la ora 18:30, Asociatia Istoria Artei, in parteneriat cu Elite Art Gallery, organizeaza o noua conferinta din cadrul proiectului cultural "Parcelări publice și private (1890-1940)".

Parcelarea Boerescu-Delavrancea

cu istoric de arta dr. Oana Marinache

Elite Art Gallery
Piața Națiunile Unite 3-5, B2, parter (in partea dreapta)

Comuna Bucureşti, condusă de D. Dobrescu, cumpără în 1911 de la moştenitorii Boerescu un teren de 67000 m.p. pentru suma de 237000 lei, din care vor ceda Societăţii Locuinţelor Eftine o suprafaţă de 14532 m.p. (58128 lei) spre str. Clucerului.

Restul terenului este împărţit în 20 de loturi (suprafaţa lor fiind de 21403 m.p.) care sunt licitate pentru preţuri cuprinse între 12 şi 25 lei/m.p. Suprafeţele loturilor erau cuprinse între 698 m.p. şi 1424 m.p. fiind destinate unor cumpărători cu un statut social şi economic ridicat. Primăria se angaja să realizeze toate lucrările de utilităţi şi amenajări peisagistice. Regulile impuse erau asemănătoare celor din Parcul Ioanid, succesul din 1909-1911 servindu-le drept model. Însă proiectul nu se realizeaza inainte de razboi.

În 1919-1921, loturile erau divizate din nou, în suprafeţe mult mai mici, cuprinse între 310 m.p. şi 1042 m.p., fiind prezentate aprox. 61 de parcele. Parcelarea se extinsese atât înspre str. Clucerului cât şi prin achiziţia proprietăţii Popovici dar şi prin renunţarea la zonele verzi. Se proiectau şi străzi noi, Clucerului A şi B, prelungirea străzilor Avedic şi Popovici şi trei străduţe C, D şi E care intersectau Sos. Kiseleff. Începând cu 1923 se emit și autorizatiile de constructie, aici mutandu-se functionari publice din institutiile subordonate primariei si din unele ministere, acestia fiind beneficiarii Legii Improprietaririi. Zona se populeaza rapid, autoritatile impunand stilul neoromanesc al vilelor.

Participarea este gratuită, proiectul cultural "Parcelări publice și private 1890-1940" beneficiind de finanțare din Taxa Timbrul Arhitecturii 2019 al Ordinului Arhitecților din România

Conferinta II: Parcelări private în nordul capitalei

Conferință

Parcelări private în nordul capitalei

cu istoric de artă dr. Oana Marinache

Miercuri, 2 octombrie 2019, în intervalul 18:30 - 19:30

Seneca Anticafe

Strada Arhitect Ion Mincu nr. 1

Dezvoltarea Bucureştiului înspre nord reprezintă una dintre cele mai interesante etape istorice din perioada recentă a orașului. Dacă la începutul secolului al XIX-lea, moșiile din această zonă aparțineau Mănăstirilor Sf. Sava și Sf. Spiridon Vechi, care ofereau terenuri embaticarilor, situația se schimbă mult după secularizarea averilor mănăstirești. Primele inițiative de parcelări private apar chiar din ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, avându-i ca "autori" pe arhitecții Carol Benisch, Louis Blanc și inginerul G. Duca, care se adresează păturii de mijloc, funcționari și comercianți.

De la aceste afaceri private din zona Șoselei Bonaparte (azi Blvd. Iancu de Hunedoara) interesul se îndreaptă treptat spre Șoseaua Jianu/Blvd. Aviatorilor și Ulița Herăstrăului/Calea Dorobanți. Parcelarea moșiei familiei de către Alexandru Filipescu, vânzarea tuturor loturilor (1912-1913) și acoperirea cheltuielilor edilitare (1915), într-un interval de timp foarte scurt dovedesc puterea financiară și prestigiul unui singur proprietar, exponent al uneia dintre cele mai importante familii boierești și princiare din secolul al XIX-lea. Povestea sa de succes va inspira alte noi proiecte, dar Primul război Mondial dă peste cap planurile celorlalți investitori privați.

În perioada ante- și interbelică instituțiile publice (Primăria Municipiului București, Ministerul de Finanțe, Ministerul de Interne, Ministerul de Război, Societatea Comunală de Locuințe Eftine) și societățile comerciale/de asigurări/bancare devin dezvoltatorii principali în zona de nord.

După război, cererea de construcții private este în continuă creștere, terenurile virane intrând sub incidența Legii împroprietăririi și proprietarii solicitând facilitățile fiscale (înjumătățirea taxelor de construcție) oferite de stat. Autoritățile impun reguli clare pentru deschideri de străzi noi, alinieri, retrageri, regim de înălțime, uneori chiar stiluri arhitecturale. Totuși apar uneori neînțelegeri între
autorități și parcelatori sau chiar între parcelatori și proprietarii noilor loturi, observând și cazuri în care parcelările nu se mai realizează. După Marea Criză Economică, constatăm o revigorare a solicitărilor de parcelări private, însă pe suprafețe mult mai mici de teren.

Participarea este gratuită, proiectul cultural "Parcelări publice și private 1890-1940" beneficiind de finanțare din Taxa Timbrul Arhitecturii 2019 al Ordinului Arhitecților din România