Lucrări publice în timpul lui Gheorghe Bibescu Vodă, 28 martie, ora 16:00, Palatul Mogoșoaia

Sâmbătă, 28 martie, de la ora 16:00, în Sala Scoarțelor de la Palatul Mogoșoaia, are loc conferința cu tema „Lucrări publice în timpul domniei lui Gheorghe Bibescu”, prezentată de istoric de artă doctorand Oana Marinache.

Design: Cristian Gache

Gheorghe Bibescu (1843-1848), cel de-al doilea domnitor regulamentar, rămâne în istoria Țării Românești ca o figură complexă, destul de controversată și nu ușor de descifrat astăzi din mărturiile de epocă.

Prezentarea încearcă să evidențieze realizările sale în domeniul lucrărilor publice. Dintre lucrările majore din epoca aceasta amintim pe cele ale șoselei spre Brașov și spre Sibiu și a alteia spre Turnu Severin; lucrări în portul Brăilei; podul Slatinei; în București: magaziile orașului, Cazarma Sf. Gheorghe, asanarea bălții Cișmigiului și lucrările de amenajare a grădinii publice, concursul proiectelor și demararea lucrărilor la Teatrul cel Mare, lucrările la Șoseaua spre Herăstrău, precum și la Grădina Kiseleff și continuarea amenajării Dealului Mitropoliei.

Una dintre cele mai mari realizări este cea a sistemului de pompare și al fântânilor, precum și construirea Casei Apelor. Deși începută în 1842, Casa Sfatului realizată după planurile arhitectului Xavier Villacrose, a fost inaugurată în 1843 în Piața Ghica, fiind singura clădire a Primăriei Bucureștiului.

Cercetarea în arhive a scos la lumină și alte proiecte, rămase nerealizate, spre exemplu unul dintre ele fiind al statuii generalului Kiseleff. Domnitorul a demarat programe de „restaurare” și (re)construcție la Mănăstirile oltene, la Cozia și Curtea de Argeș.

Marea majoritate a lucrărilor publice începute în timpul domniei lui Bibescu vor fi continuate și finalizate în timpul domniei lui Barbu D. Știrbey (1849-1853, 1854-1856). În timpul domniei fratelui său Bibescu, Știrbey a jucat un rol foarte important în punerea în aplicare a marilor proiecte publice. Din 1843 el a fost numit șeful Vorniciei din Năuntru și a contribuit la crearea departamentelor necesare serviciului tehnico-edilitar precum și la angajarea unor specialiști străini, în domeniile absolut vitale proiectelor publice. Tot lui îi datorăm inițiativa planului cadastral al orașului București realizat în 1846 (varianta de 100 planșe) de echipa coordonată de maiorul Rudolf von Borroczyn.

Despre conferențiar:

Oana Marinache este istoric de artă licenţiat al Facultăţii de Istoria şi Teoria Artei din cadrul Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti şi doctorand în cadrul aceleiaşi universităţi și într-un program P.O.S.D.R.U. R.E.A.D. al Academiei Române. Lucrarea monografică de debut, „Cristofi Cerchez, un vechiu arhitect din Bucuresti”, Editura ACS, a fost lansată în 2012. În 2013 a publicat lucrarea de licență, „Reședințele Știrbey din București și Buftea: arhitectura și decorația interioară” (Editura ACS). În 2014 a tradus și editat Nadeja Știrbey, Jurnal de prințesă 1916-1919 și a scris „Louis Pierre Blanc, o planșetă elvețiană în serviciul României” (Editura Istoria Artei), precum și „Știrbey: reședințe, moșii, ctitorii” (Editura ACS). În 2-3 aprilie 2015 va prezenta albumul „Arhiva de arhitectură 1830-1860: o colecție unică de planuri și schițe”, al cărei co-editor este, alături de Cristian Gache, lucrare care cuprinde și o parte din proiectele publice din domnia lui Bibescu Vodă (Editura Istoria Artei).